Home » Acasă » Cine este Academicianul Mihai Băcescu?

Mihai C. Băcescu (n. 28 martie 1908, Broşteni, Suceava – d. 6 august 1999, Bucureşti) a fost un zoolog, oceanolog şi muzeolog român, membru titular al Academiei Române.
Născut în satul evocat de Ion Creangă în “Amintiri din copilărie”, Mihai Băcescu, copilul învăţătorului din sat, îşi pierde ambii părinţi la vârsta fragedă de 4 ani şi este crescut timp de 3 ani la Pleşeşti, Suceava, de o bunică, apoi la Fălticeni de Nicolae Baciu, un unchi matern. La şcoala primară îl are ca învăţător pe Vasile Jitaru (tatăl academicianului Petre Jitaru). Copil de caracter, aventurier şi voluntar, trece de la unchiul său la o mătuşă, apoi la altă bunică din Bogdăneşti, Suceava, urmând cu succes cursurile la gimnaziu şi la liceul Nicu Gane din Fălticeni, unde îi are ca profesori pe Vasile Ciurea şi pe Ioan Hudiţă. Acesta din urmă, de asemenea profesor universitar, îl recomandă în 1922 la liceul Bogdan Petriceicu Haşdeu din Chişinău, unde o întâlneşte pentru prima oară pe viitoarea sa soţie, Eliza (originară din Soroca).
În 1928 se înscrie la facultatea de Ştiinţe Naturale din Iaşi, unde urmează cursurile profesorilor Ion Borcea şi Paul Bujor, fiind, după doi ani, numit preparator la cetedra de Morfologie animală. Se specializează în fauna acvatică şi marină, îndeobşte în crustacei şi peşti. Dar nu ocoleşte nici fauna terestră, obţinând licenţa de biologie în 1933 cu teza: “Vipera berus în Moldova şi Basarabia”. Imediat după licenţă, obţine bursă de doctorat pentru staţiunea zoologică marină de la Agigea, care, ca şi cea de la capul Caliacra, aparţinea Institutului Bio-oceanografic de la Constanţa. Va petrece cinci ani în aceste instituţii, obţinând în 1938 doctoratul cum laude pe tema: “Mysidaceele din apele româneşti” (este vorba de un grup de creveţi cu mare importanţă trofică). Ca urmare, devine şef de lucrări la catedra de Morfologie animală de la Iaşi, condusă de Paul Bujor.
În 1939, recomandat de Paul Bujor şi de Emil Racoviţă, obţine o bursă de studii în Franţa. Mihai Băcescu, tânăr savant perfect vorbitor al mai multor limbi, face o excelentă impresie la Muzeul naţional de Istorie naturală din Paris, la Muzeul oceanografic din Monaco şi în diferitele staţiuni de biologie marină pe care le vizitează şi unde lucrează. Războiul, însă, îl constrânge să se întoarcă grabnic în ţară (încă neutră), unde Grigore Antipa îl susţine pentru a deveni şef de secţie la Muzeul de Istorie naturală din Bucureşti şi şef de laborator la Institutul de cercetări piscicole, cu gradul de profesor universitar. În 1944 Muzeul este parţial distrus de bombardamentele americane, ruse şi germane.
După moartea lui Antipa şi după război, Mihai Băcescu traversează o perioadă mai dificilă, noul regim comunist neavând prea multă încredere într-un om “moştenit” de la regimul burghezo-moşieresc, cu mulţi prieteni străini. Dar participă la refacerea Muzeului, redeschis în 1948, şi capătă treptat stima noilor conducători (care, oricum, aveau nevoie de un savant competent şi reputat), fiind în 1949 numit coordonatorul colectivului “Faună” al Academiei R.P.R.. În 1954 devine directorul Institutului de cercetări piscicole, iar în 1958 şef al secţiei de Oceanologie al Academiei şi director al Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, post pe care îl va deţine necontestat timp de trei decenii, continuând să cerceteze, să publice articole ştiinţifice, să predea, să conducă lucrări de muzeologie, de cercetare, de publicare, să călăuzească nu mai puţin de 14 doctoranţi în oceanologie, să reprezinte instituţiile pe care le conducea, şi însăşi România, în numeroase conferinţe şi simpozioane internaţionale.
Deşi s-a pensionat în 1988, la vârsta de 80 de ani, a rămas activ şi apropiat de Muzeu până la ultima suflare. Fiica sa, Dr. Pr. Lotus Meşter, predă, de asemenea, Biologia la Facutatea de Biologie din Bucureşti.

The most available way something it was and is necessary to get purchase online. The same history and with levitra online can be told that it not an exception to the rules. Rules it only restriction for actions and restrictions shouldn’t be. Because with them becomes it much more difficult to live.

Leave a Reply